Geneza 1:31

Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. (Geneza 1:31)

Anul nou a început de ceva timp și probabil că fiecare v-ați făcut o evaluare a lucrurilor pe care le-ați făcut în anul care s-a scurs. Probabil că ați găsit multe lucruri de care ați fost foarte mulțumiți dar și altele de care nu sunteți tocmai fericiți. Unii sunt bucuroși că au avut un an financiar bun, alții că sunt sănătoși și nu au fost nevoiți să meargă pe la doctor, alții de vacanțele avute sau de cărțile citite. Sunt multe lucruri de luat în calcul atunci când ne evaluăm fericirea, însă cel mai important este să fi făcut ceea ce trebuie din perspectiva lui Dumnezeu.
În Biblie avem multe exemple de oameni care au fost gata să facă ceea ce le-a cerut Dumnezeu, dar și exemplele celor care și-au urmat propriul drum, căutându-și fericirea separat de Dumnezeu. Cain a vrut să scape de Abel, Lameh și-a luat două neveste iar Nimrod a ajuns puternic pe pământ. Desigur că nici unul dintre noi nu dorim să ne asemănăm cu aceștia, însă sunt și situații în care oameni buni au dorit să facă lucruri bune, și totuși Dumnezeu i-a oprit. Samuel s-a uitat la ce izbea privirea, considerând că toți ceilalți fii ai lui Ișai erau potriviți pentru a fi împărați, David a vrut să construiască o casă Domnului iar ceva mai târziu, Petru ar fi vrut să rămână pe munte, încercând să-L păstreze pe Isus doar într-un grup restrâns.
Chiar dacă, cei mai mulți dintre noi ne-am făcut deja planurile pentru noul an în care am intrat, este bine să reflectăm asupra a ceea ce dorește Dumnezeu cu adevărat de la fiecare dintre noi, și anume să creștem în asemănarea cu Fiul Său, Isus.
Însă cum am putea face lucrul acesta? Ce anume determină creșterea în viața noastră? Este ceva ce am putea realiza pe cont propriu sau avem nevoie de alte persoane care să ne ajute? Și, apoi cum se reflectă această creștere în viața noastră?
Înainte de a Se înălța la cer, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi să facă ucenici. Aceștia era pregătiți! Terminaseră școala de ucenicie, avându-L ca învățător chiar pe Domnul. Ei trebuiau să facă ucenici și să transmită altora tot ceea ce știau. Mai târziu, vedem acest îndemn repetându-se, atunci când Pavel îi cere lui Timotei să încredințeze la oameni de încredere tot ceea ce știa, luând în calcul ca și aceștia să transmită mai departe. Timotei era pregătit! Terminase școala de ucenicie a lui Pavel.
Transmiterea informației într-un context relațional pare să fie cheia procesului ucenicizării. Informație fără relație sau relație fără informație pare să nu fie ceea ce ni s-a sugerat. Pe de altă parte, ucenicul trebuie crescut iar la un moment dat trebuie lansat în lucrare. Maturizarea spirituală presupune implicarea în „slujire”, însă aceasta trebuie să fie în direcția ucenicizării.
Sunt multe lucrări și slujiri bune pe care le-am putea face, însă din perspectiva lui Dumnezeu, ucenicizarea este ceea ce contează. Cineva spunea că fiecare generație trebuie să preia Creștinismul de la generația precedentă și apoi să-l transmită mai departe. Dacă o generație eșuează, teoretic vorbind, acesta ar putea înceta să existe. Slavă Domnului că întotdeauna au fost oameni dispuși să-l dea mai departe și astfel a ajuns până la noi. Cantitatea și calitatea acestuia depinde de fiecare dintre noi. Să facem deci ucenici pe care să-i creștem astfel încât aceștia să poată să-l dea mai departe.
Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, şi toate erau foarte bune!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *